Majoritatea copiilor aveau probabil monștrii lor de pe sub pat, prin dulap, etc. Eu nu țin minte nici unul dintre acești monștii clasici. Ai mei erau ceva mai originali.
Probabil mulți copii se linișteau noaptea întorcându-se cu fața spre perete, unde nu putea să fie nimic periculos. La mine exista "pisica plată", care avea proprietatea deosebită de a încăpea foarte bine prin spațiul dintre pat și perete:
Nu știu de ce era pisică, și nici nu avea o înfățișare înspăimântătoare. Era acolo doar ca să-mi arate că nu rezolv nimic întorcându-mă cu fața la perete.
Foarte tare... mie imi era frica de serpii care se ascundeau in acelasi "spatiu plat" dintre perete si pat. De fiecare data cand visam/vedeam serpi, eram convinsa ca aveam sa ma trezesc cu fata la perete.( ceea ce se si intampla). Si eram constienta ca visam, dar asta nu imi diminua frica... nu ma mai gandisem la serpii din copilarie de... ani de zile. Mi-a placut articolul tau.
RăspundețiȘtergere